lading-revamp-1

schimbarea-incepe

happy therapy - PsihoNest

latest-articles PsihoNest

Constientizare - Primii pasi

În călătoria spre autoîmbunătățire și creștere personală, primul pas pe care trebuie să-l facem este să recunoaștem și să acceptăm faptul că avem probleme. De multe ori, acest pas este cel mai dificil, deoarece ne poate face să ne simțim vulnerabili sau nesiguri pe noi înșine. Cu toate acestea, conștientizarea problemei este esențială pentru a putea iniția schimbarea și a evolua ca indivizi.

Autoreflecția: O cercetare interioară

Unul dintre cele mai eficiente moduri de a deveni conștienți de problemele noastre este prin autoreflecție. Aceasta presupune să ne luăm timp pentru a analiza gândurile, sentimentele și comportamentele noastre, să ne întrebăm ce ne determină și cum ne afectează acestea relațiile cu ceilalți. Autoreflecția ne poate ajuta să identificăm tipare negative și să le schimbăm pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții.

Pentru a practica autoreflecția, poți încerca următoarele strategii:

Jurnalizarea: Scrierea gândurilor și emoțiilor noastre într-un jurnal ne poate ajuta să vedem lucrurile mai clar și să identificăm problemele. De asemenea, ne permite să observăm evoluția noastră în timp.

Meditația: Practicarea meditației și a atenției conștiente ne poate ajuta să devenim mai conștienți de gândurile și emoțiile noastre și să le privim într-un mod obiectiv, fără a ne judeca pe noi înșine.

Dialogul cu sinele: În acest exercițiu, imaginăm că avem o conversație cu o versiune mai înțeleaptă a noastră, care ne poate oferi sfaturi și perspective asupra problemelor pe care le întâmpinăm.

Acceptarea: O atitudine de deschidere și compasiune

Acceptarea este un alt aspect crucial în conștientizarea problemelor noastre. Fără acceptare, ne-am putea autoînșela, negând sau minimalizând problemele pe care le avem. Acceptarea înseamnă să ne tratăm pe noi înșine cu compasiune și să recunoaștem că toți avem imperfecțiuni și greșeli.

Pentru a dezvolta o atitudine de acceptare, poți încerca următoarele:

Practică compasiunea față de sine: Tratează-te cu aceeași bunătate și înțelegere pe care ai arăta-o unui prieten drag. Acceptă-ți imperfecțiunile și recunoaște că ești într-un proces de creștere.

Schimbă discursul interior: Înlocuiește gândurile negative sau autocritice cu afirmații pozitive și încurajatoare. Concentrează-te pe lucrurile pe care le poți schimba și nu pe cele care sunt în afara controlului tău.

Învață să fii prezent: Prin practicarea atenției conștiente și a prezenței în momentul actual, poți ajunge să accepți ceea ce se întâmplă în viața ta fără a te lăsa copleșit de emoții sau gânduri.

Împărtășirea problemelor cu alții: Comunicarea și sprijinul

După ce ai identificat și acceptat problemele pe care le ai, poate fi util să discuți despre ele cu persoane de încredere, precum prieteni, membri ai familiei sau terapeuți. Comunicarea deschisă și sinceră poate facilita înțelegerea și rezolvarea problemelor, în timp ce sprijinul celor dragi te poate ajuta să te simți încurajat și înțeles în procesul de schimbare.

Acțiunea: Punerea în practică a schimbărilor

Odată ce ai conștientizat problemele și ai decis să le abordezi, este timpul să treci la acțiune și să implementezi schimbările necesare în viața ta. Iată câteva sfaturi pentru a începe:

Stabilește obiective clare: Identifică ce vrei să schimbi în viața ta și stabilește obiective realiste și măsurabile pentru a evalua progresul.

Planifică pași concreți: Evaluează ce resurse și strategii ai nevoie pentru a atinge obiectivele stabilite și stabilește pași specifici pentru a le pune în aplicare.

Rămâi perseverent: Schimbarea nu se produce peste noapte, iar procesul poate fi dificil și provocator. Continuă să lucrezi la dezvoltarea ta, chiar și atunci când întâmpini obstacole sau eșecuri.

Conștientizarea problemei este un prim pas esențial în procesul de autoîmbunătățire și creștere personală. Prin autoreflecție, acceptare, comunicare și acțiune, putem învăța să identificăm și să abordăm problemele, contribuind la dezvoltarea noastră ca indivizi și îmbunătățirea calității vieții noastre.

Mar 20, 2023

Transsexualitate - Factori

Transsexualitatea reprezintă o condiție medicală în care o persoană se identifică cu un gen diferit față de cel atribuit la naștere. Această condiție poate apărea înainte sau după pubertate și poate fi asociată cu tulburări psihologice, precum depresia și anxietatea, din cauza stigmatizării și discriminării sociale. Din păcate, încă există o lipsă de înțelegere și acceptare în societatea noastră pentru persoanele transgender și transsexuale, ceea ce face ca aceștia să fie expuși unor riscuri semnificative de discriminare și violență.

Există multe teorii și ipoteze privind factorii psihologici care duc la formarea copiilor transexuali. În acest articol, vom explora unele dintre aceste teorii și vom analiza cercetările recente privind acest subiect.

Factori biologici

Una dintre primele teorii care explică transexualitatea este cea biologică. Această teorie sugerează că transexualitatea este cauzată de diferențe biologice în creier sau în sistemul endocrin. Cercetările au arătat că unele persoane transgender au diferențe în dimensiunea sau activitatea unor zone din creier, cum ar fi hipotalamusul și amigdala. De asemenea, s-a constatat că nivelurile hormonilor sexuali pot fi diferite la persoanele transgender în comparație cu cele non-transgender.

În plus, studiile efectuate pe gemeni au arătat că există o componentă genetică în transexualitate. De exemplu, un studiu a constatat că 33% dintre perechile de gemeni identice care au fost crescuți separat și care aveau transexualitate au fost identice și în celălalt gemen.

Aceste descoperiri sugerează că transexualitatea poate fi cauzată de factori biologici și că există o componentă genetică în această condiție. Cu toate acestea, este important de menționat că aceste diferențe biologice nu sunt întotdeauna prezente la toate persoanele transgender și că ele nu sunt suficiente pentru a explica întreaga complexitate a transexualității.

Factori psihologici

O altă teorie care explică transexualitatea este cea psihologică. Această teorie sugerează că transexualitatea este cauzată de un conflict între identitatea de gen a persoanei și genul atribuit la naștere. Acest conflict poate fi cauzat de diferite factori psihologici, precum traumele din copilărie sau problemele de relaționare cu părinții.

Unele cercetări sugerează că există o asociere între experiențele de abuz și neglijare din copilărie și transexualitate. Un studiu efectuat pe 55 de persoane transgender a arătat că 41% dintre acestea au raportat experiențe de abuz sau neglijare în copilărie, în comparație cu 13% dintre persoanele non-transgender. Alte studii au constatat că copiii care se identifică cu un gen diferit de cel atribuit la naștere sunt adesea supuși la tratament discriminativ și chiar la violență din partea familiei sau a colegilor de școală.

De asemenea, unele cercetări sugerează că relația cu părinții poate juca un rol important în formarea identității de gen a copiilor. Un studiu a constatat că copiii care au crescut într-un mediu familial mai restrictiv în ceea ce privește genul au fost mai susceptibili să se identifice cu un gen diferit de cel atribuit la naștere. De exemplu, copiii care au fost crescuți într-un mediu în care li s-a spus că băieții nu plâng și că fetele trebuie să fie delicate și subordonate, au fost mai susceptibili să se identifice cu un gen diferit de cel atribuit la naștere.

Aceste descoperiri sugerează că factorii psihologici, precum traumele din copilărie și problemele de relaționare cu părinții, pot juca un rol important în formarea transexualității la copii.

Factori sociali

Un alt factor important în formarea transexualității la copii este mediul social în care cresc. Cultura și societatea pot influența în mod semnificativ modul în care copiii se identifică cu un anumit gen.

De exemplu, în unele culturi, există mai multe opțiuni de gen decât cele tradiționale de bărbat și femeie. În aceste culturi, persoanele care se identifică cu un gen diferit de cele două tradiționale pot fi mai acceptate și integrate în societate. În contrast, în societățile care sunt mai stricte în ceea ce privește genul, persoanele transgender sunt adesea stigmatizate și discriminate.

De asemenea, modelele de rol și așteptările sociale legate de gen pot influența în mod semnificativ identitatea de gen a copiilor. De exemplu, dacă un băiat este învățat să creadă că băieții nu trebuie să plângă și trebuie să fie puternici și dominanți, el ar putea avea dificultăți în a-și exprima emoțiile și în a se identifica cu genul său atribuit la naștere. În același timp, dacă o fată este învățată să creadă că fetele trebuie să fie pasive și subordonate, ea ar putea avea dificultăți în a-și afirma propriile opinii și dorințe.

Aceste așteptări sociale și modele de rol pot fi foarte restrictive pentru copiii care se identifică cu un gen diferit de cel atribuit la naștere, ceea ce poate duce la conflicte în identitatea de gen și la formarea transexualității.

În concluzie, transexualitatea este o condiție complexă care poate fi influențată de o varietate de factori psihologici, biologici și sociali. Cercetările recente sugerează că există o componentă genetică și biologică în transexualitate, dar că aceste diferențe nu sunt întotdeauna prezente la toate persoanele transgender. De asemenea, factorii psihologici, precum traumele din copilărie și problemele de relaționare cu părinții, pot juca un rol important în formarea identității de gen a copiilor.

Cultura și societatea pot influența modul în care copiii se identifică cu un anumit gen și așteptările sociale și modelele de rol pot fi restrictive pentru copiii care se identifică cu un gen diferit de cel atribuit la naștere. Este important ca societatea să devină mai înțelegătoare și mai acceptantă față de persoanele transgender și transsexuale și să înceteze să le discrimineze și să le stigmatizeze.

Este important să se continue cercetarea în acest domeniu și să se dezvolte intervenții care să ajute copiii transgender să se dezvolte într-un mediu sigur și acceptant și să se simtă confortabil în propriul corp și identitate de gen.


Bibliografie:

American Psychological Association. (2015). Guidelines for Psychological Practice with Transgender and Gender Nonconforming People.

Diamond, M. (2006). Biological perspectives on gender identity. Child and Adolescent Psychiatric Clinics of North America, 15(3), 519-531.

Ehrensaft, D. (2012). Gender Born, Gender Made: Raising Healthy Gender-Nonconforming Children. The Experiment.

Green, R. (1987). The 'Sissy Boy Syndrome' and the Development of Homosexuality. Yale University Press.

Hembree, W. C., Cohen-Kettenis, P., Delemarre-van de Waal, H. A., Gooren, L. J., Meyer III, W. J., Spack, N. P., ... & Montori, V. M. (2017). Endocrine treatment of gender-dysphoric/gender-incongruent persons: an Endocrine Society clinical practice guideline. The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 102(11), 3869-3903.

LeVay, S. (2017). Gay, Straight, and the Reason Why: The Science of Sexual Orientation. Oxford University Press.

Olson-Kennedy, J., & Forcier, M. (2018). Understanding the health care needs of transgender and gender-diverse youth. Contemporary Pediatrics, 35(9), 28-36.

Olson-Kennedy, J., & Warus, J. (2020). Affirmative care for transgender and gender-diverse youth: A clinical guide. Springer.

Serano, J. (2007). Whipping girl: A transsexual woman on sexism and the scapegoating of femininity. Seal Press.

Zucker, K. J., & Lawrence, A. A. (2009). Epidemiology of gender identity disorder: Recommendations for the standards of care of the World Professional Association for Transgender Health. International Journal of Transgenderism, 11(1), 8-18.

Mar 6, 2023


Psihonest

home1

home2

home3

home4

home5

home6

home7

+40 770 168 749


home11

home12

cookies